Dental TV Newsletter
Produsul saptamanii
CliniciStomatologice.ro
Ne gasiti pe Twitter Facebook

Tratamentul clasic al cariei

Tratamentul cariilor se realizează prin îndepărtarea substanţei deja afectate şi înlocuirea acesteia cu material sintetic.
Tratamentul clasic al cariei

Obturaţia este o metodă de reconstrucţie a unui dinte deteriorat de carii, pentru a-i reda funcţia şi forma normală. Când execută o obturaţie, medicul dentist îndepărtează întâi ţesutul dentar afectat, curăţă zona, apoi astupă cavitatea cu material de obturaţie. Materialele de obturaţie includ aurul, porţelanul, răşinile compozite (de culoarea dintelui) şi amalgamul (aliaj de mercur, argint, cupru, staniu şi uneori zinc).

Obturaţiile (incrustaţii) din porţelan: se numesc inlay-uri sau onlay-uri ceramice şi se execută pe comandă în laborator apoi se cimentează pe dinte. Pot fi realizate şi în cabinetele ultramoderne, dotate cu sisteme CAD/CAM - într-o singură şedinţă. Acestea pot fi alese în funcţie de nuanţa dintelui, sunt foarte rezistente la abraziune (nu se tocesc), nu îşi modifică culoarea în timp şi foarte important, asigură o închidere (sigilare) a spaţiului dintre acestea şi dinte (nu apare caria secundară). O reconstrucţie din porţelan acoperă cea mai mare parte a dintelui şi poate rezista 10 - 12 ani, în comparaţie cu obturaţiile din răşini compozite care rezistă 3 - 5 ani, acesta fiind motivul pentru care sunt şi mai scumpe.

Răşinile compozite: pot fi alese în funcţie de culoarea dintelui, fiind utilizate în locurile unde se preferă un aspect natural, estetic. Se prezintă ca o pastă de consistenţă chitoasă sau vâscoasă, ambalate în tuburi prin care nu poate trece lumina şi sunt inserate de către medic în cavitatea dintelui, rezultată în urma curăţării cariei unde se întăresc - singure în câteva minute (autopolimerizabile) sau la expunerea unei lumini speciale în câteva secunde (fotopolimerizabile). Răşinile compozite nu sunt materialul ideal pentru obturaţii mari, pentru că se contractă (permiţând apariţia cariei secundare) şi se pot uza în timp. În plus, se pătează de la coloranţii din alimente şi băuturi (ciocolată, cafea, vin roşu, coloranţii din mezeluri, ceai sau tutun). Au o durată de viaţă scurtă între 3 şi 5 ani, însă au un preţ mai redus decât incrustaţiile.

Obturaţiile (incrustaţiile) din aur: sunt confecţionate pe comandă în laboratorul de tehnică dentară şi apoi cimentate pe dinte. Inlay-urile din aur sunt bine tolerate de ţesutul gingival (aurul ca şi material nobil este total biocompatibil cu ţesuturile corpului uman) şi pot rezista peste 20 de ani. Este însă şi cel mai scump tratament (aurul în sine este un metal foarte scump şi dependent de fluctuaţiile bursiere), lucrarea necesitând manopere minuţioase, laboratoare dotate şi tehnicieni specializaţi în prelucrarea metalelor nobile.

Obturaţiile din amalgam (aliaj ce conţine şi argint): sunt rezistente la uzură şi relativ ieftine. Însă, din cauza culorii închise, sunt inestetice comparativ cu lucrările din porţelan sau compozit, nefiind indicate în zona frontală. Un dezavantaj major (contestat parţial) este dat de prezenţa mercurului în compoziţia finală, raportându-se intoxicaţii grave cu această substanţă la pacienţi cu multiple obturaţii de amalgam în cavitatea orală. Tot la capitolul dezavantaje putem enumera închiderea marginală (sigilarea) foarte proastă (în special atunci când nu se respectă proporţiile aliajului şi nu este prelucrat corespunzător pe dinte). Reamintim faptul că fiind un metal (bun conducător al variaţiilor termice) poate duce la moartea lentă a nervului dintelui atunci când este utilizat fără protecţie în cavităţile (scobiturile care rămân în urma curăţării cariei) profunde.

Dacă dintele a fost afectat de carii sau fractură pe o suprafaţă mare, medicul va recomanda reconstrucţia coronară (îmbrăcarea cu o coroană a dintelui afectat). Caria care a ajuns la nerv poate fi tratată în două moduri: tratamentul canalului radicular (îndepărtarea ţesutului moale afectat - scoaterea nervului şi obturarea canalului) sau o procedură numită coafaj pulpar (care încearcă să menţină ţesutul moale pulpar în viaţă). Orice aspect anormal va fi analizat cu ajutorul unor instrumente speciale. Cel mai probabil vi se va efectua şi o radiografie a întregii cavităţi orale sau a unei porţiuni, corespunzătoare grupului de dinţi afectat. Tipul de tratament ales de medicul dentist depinde de gradul de afectare cauzată de caria dentară.

Comentarii

Nu uitati ca intotdeauna puteti participa la discutii amanuntite si pe forum!

Adaugati un comentariu